Fascinația masoneriei

Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mișcări, societăți, bresle sau ordine mai mult sau mai puțin ezoterice, de la care a moștenit idei, ritualuri și simboluri) și mai multe ramuri (obediențele și ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoții Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înșiși francmasonii sunt de păreri diferite în această privință. Sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor.

Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G”, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God” (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză”… În Statele Unite ale Americii, simbolul începe să fie folosit în anul 1773, în taverna Dragonul Verde, care funcționa ca Lojă masonică cu denumirea Sf. Andrei, aflată la acea vreme sub obediența Marii Loji a Scoției. Albert Mackey considera că masonii au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime” și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice.

Una dintre tradițiile masonice susținea că Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învățături speciale înainte de potop. Mai târziu, învățăturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid într-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie“. Inițial grecii, apoi romanii, au numit această disciplină „arhitectură“.

Legendele masonice plasează formarea organizației în epoca Turnului Babel și în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomenește în Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria începe în Sumer“.

Practic, începuturile masoneriei operative reprezintă începuturile culturii urbane, construcția primelor orașe-cetăți. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane însă, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Când arta cioplirii pietrei a fost combinată cu geometria, a apărut Arhitectura. Primii Mari Maeștri au fost, de fapt, Arhitecți.

În secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoștințele în materie de construcții, cât și modelul de organizare de la „arhitecții Lombardiei“. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri și-au asumat numele de „francmasoni“, care a devenit prescurtarea pentru “Ordinul frățesc al cioplitorilor în piatră liberi și recunoscuți ca atare“. Expresia “recunoscuți ca atare” era folosită în cazul membrilor intrați mai târziu în ordin și care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomenește expres termenul de „francmason“ poate fi datată în anii ’50 din secolul al XV-lea.

Alți cercetători masoni susțin că apariția ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan cu “collegium fabrorum” (colegiul muncitorilor) – un grup de constructori și arhitecți devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariția secretelor masonice în epoca existenței preoților războinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri“. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susținea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul și despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei „Stăreții a Sionului“.

Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost păstrate cu strășnicie, în ciuda publicării a numeroase cărți și articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă și autor al lucrării “The Meaning of Masonry”, scria: „Adevărata istorie secretă a apariției masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizației însăși“. Mulți cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine și scopul organizației. „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizații care și-a pierdut înțelesul originar“ – scriau autorii lucrării The Templar Revelation.

Francmasoneria este organizată în „clase, grade“ și „rituri“. Partea aproximativ comună tuturor riturilor este „Clasa lojilor albastre“, cu trei grade: „ucenic, calfă, meșter“ (sau „ucenic, companion, maestru“). Meșterii masoni pot face parte, după primirea acestor trei grade, numite și simbolice, în gradele de perfecționare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute și larg răspândite sunt „Ritul York“ și „Ritul Scoțian Antic și Acceptat“.

Trecerea de la societățile secrete sau discrete antice la organizațiile inițiatice mai moderne a fost întărită de introducerea acestei francmasonerii „iluminate“ la sfârșitul secolului al XVIII-lea, organizație care îmbină legendele ezoterice mai vechi cu tradițiile cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie inițiaților din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalți membri ai acestei organizații, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învățătura și de prietenia pe care le găsesc în ea.

Pe planul filozofic mentalitatea francmasonică nu este nici religioasă (chiar dacă anumiţi francmasoni pot fi ispitiţi să facă din francmasonerie o religie sau chiar o sectă în locul adevăratelor religii) nici anti-religioasă (cea mai mare parte din masonerie crede în Dumnezeu pe care Îl consideră ca fiind un “Mare Arhitect al Universului”, acelaşi şi unul, indiferent cum îl văd şi cum îl numesc oamenii).

Pe planul juridic, mentalitatea francmasonică corespunde cu Dreptul pământean care dă aceleşi drepturi şi aceleaşi datorii tuturor locuitorilor aceluiaşi stat, indiferent de starea, originile şi convingerile lor, câtă vreme nu au încălcat legile sau câtă vreme şi-au împlinit pedepsele. În schimb, nu corespunde cu Dreptul strămoşesc în care drepturile şi datoriile sunt diferite de la o categorie de oameni la alta, şi depind de starea, originile şi convingerile lor.

Pe planul politic, mentalitatea francmasonică s-a manifestat în decursul istoriei prin mişcări care au militat în favoarea dreptului pământean şi în favoarea democraţiei. În aceste mişcări se practicau încă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice şi chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor şi legile regatelor trebuiau să purceadă “din voia lui Dumnezeu”, nu din cea a “norodului”).

În România Francmasoneria este organizată în mai multe obedienţe, Marea Lojă Naţională Română fondată 1880, Marea Lojă Naţională Unită din România, apoi Marea Lojă Naţională din România, Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România, Marea Lojă Regulară a României, Marea Lojă Naţională a României, Marele Orient din România UMSOI şi Marele Orient al României, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, între care unele deschise şi femeilor (Dreptul Uman din România, Marea Lojă Feminină a României, Marele Ordin Feminin Român). Aceste obedienţe nu se recunosc reciproc.

Constantin Moroiu este considerat părintele primei Mari Loji din ţara noastră. Stabilit la malul mării, în Constanţa şi apoi la Mangalia, el a înfiinţat un mare centru masonic, Steaua Sudului. Maria şi Elena Moroiu, fiicele lui Constantin Moroiu, au intrat în 1883 în Loja Steaua Sudului din Mangalia, fiind primele femei din România iniţiate în masonerie.

Baronul de legendă al Sibiului, ctitorul muzeului din centrul oraşului care astăzi îi poartă numele, a fost iniţiat în francmasonerie în timpul cursurilor universitare, iar istoricii spun că întreaga sa viaţă şi operă s-a inspirat permanent şi din codul de idei al francmasonilor. La data de 2 martie 1743 Samuel von Brukenthal, la 22 de ani, este primit în rândul lojei francmasonice Aux Trois Canons.

Mulţi istorici îl descriu pe Mihail Kogălniceanu (1817-1891) drept cel mai important om politic din istoria Principatelor Unite şi a României. Argumentele principale sunt longevitatea carierei politice (aproape 50 de ani) şi participarea în luarea unor decizii extrem de curajoase, care au condus la înfăptuirea României moderne. Istoric, scriitor, publicist şi om politic, Kogălniceanu a avut o influenţă covârşitoare în toate momentele politice aprinse din a doua jumătate a secolului al XIX-lea:Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române din 1859, :secularizarea averilor mănăstireşti şi reforma agrară, aducerea principelui Carol I de Hohenzonllern pe tronul României în 1866, proclamarea independenţei de stat a României în 1877, transformarea României în regat în 1881.

Christian Tell fost unul dintre fondatorii Masoneriei din România şi a luptat pentru înfiinţarea Statului Unitar Român A fost un cunoscut politician şi general român. Împreună cu Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu a pus bazele societăţii secrete Francmasonice Frăţia care a fost motorul revoluţiei de la 1848. Christian Tell s-a născut la Braşov în ianuarie 1802.

Şi-a făcut studile la Colegiul Sfântu Sava din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr şi Ion Heliade Rădulescu. A fost atras de o carieră militară şi s-a înrolat în forţele armate ale Imperiului Otoman. A luptat în războiul ruso-turs din 1828-1829 şi a obţinut gradul de căpitan. Apoi s-a înrolat în armata Ţării Româneşti proaspăt înfiinţată unde a avansat până la gradul de general.

Considerat eliberatorul Călăraşiului pe care în vizitează în două rânduri -29 iulie 1851 şi 24 septembrie 1852, când aduce şi hrisovul cu nr. 9 prin care oraşul era declarat emancipat-, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei pe află pe lista celor mai notabili masoni români. El face parte din galeria celor care au fost iniţiaţi într-o lojă masonică, în timpul studiilor la Paris, în 1819. Barbu Ştirbei (1799-1869, Nisa) a fost domnitor în Ţara Românească în două perioade distincte: iunie 1849-29 octombrie 1853 şi 5 octombrie 1854-25 iunie 1856.

Nicolae Titulescu s-a născut pe data de 4 martie 1882 la Craiova şi s-a stins din viaţă Cannes pe data de 17 martie 1941. Nicolae Titulescu a terminat Colegiul Naţional Carol I din Craiova în anul 1890 cu premiul de onoare. A ales să studieze dreptul la Paris, iar acolo a fost iniţiat în masonerie. Titulescu a fost membru marcant al Francmasoneriei. În anul 9301-1931 a fost Preşedinte al Ligii Naţiunilor. Şi-a bazat întreaga activitate pe problemele majore ale politicii externe din România. Imediat după instaurarea nazismului în Germania, a realizat pericolul pe care îl reprezintă acesta pentru ţara noastră. În anul 1933, în numele guvernului, a semat la Londra, convenţia de definire a agresorului şi a depus eforturi remarcabile pentru încheierea in 1933 a Micii Înţelegeri.

Savant şi pionier în diverse ramuri filologiei şi istoriei româneşti, Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost şi unul dintre cei mai celebri masoni români. Distrus de moartea fiicei, Iulia, i-a construit la Câmpina un castel plin de simboluri oculte, în care se regăsesc şi multe din elementele masonice. Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) figurează pe lista de personalităţi a Marii Loje Naţională din România, mare lojă care administrează toate lojile regulare de pe teritoriul României. Potrivit mlnr.ro, „nu se cunosc data şi locul iniţierii sale, dar următoarele cuvinte, care îi aparţin lui Hasdeu, pot fi considerate relevante în ceea ce priveste aderenţa sa la Ordin: «Ce este Românismul ? El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Umanitatea. El este pentru noi prima condiţiune ca să putem iubi Libertatea.

Un alt mason de frunte a fost și Alexandru Bărcăcilă, (1876-1970, Bucureşti, profesor de limbi clasice şi fondatorul Muzeului Regiunii “Porţile de Fier” la Drobeta Turnu Severin. Marele profesor şi arheolog a făcut parte din Loja Masonică “Lumina”, care s-a înfiinţat la Turnu Severin în jurul anului 1900. Câţiva ani mai târziu se numără printre cei care au înfiinţat Societatea Culturală „Casa Luminii”.

Unul dintre masonii de seamă al Marii Loje Regulare a României moderne a fost Alexandru Paleologu, Alecu aşa cum era cunoscut de prieteni. S-a născut în Bucureşti, în anul 1919, şi s-a stins la 86 de ani. A fost unul dintre personajele marcante ale Bucureştiului şi s-a remarcat de-a lungul vremii ca scriitor, eseist, critic literar, diplomat, dar şi om politic.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu este de părere, în cartea „Istoria masoneriei moderne” că, astăzi, masoneria este un fenomen ce trebuie luat serios în seamă: „Existenţa în lumea modernă a Masoneriei/Francmasoneriei nu poate fi ignorată  sau, pentru omul inteligent, pusă în rândul ciudăţeniilor naturii umane. Este de mult un fenomen social cu implicaţii în mentalitatea şi comportamentul oamenilor şi cu rădăcini adânci în istoria civilizaţiei. Cercetarea apariţiei, evoluţiei şi istoriei tradiţionale sau factuale a acestei organizaţii a fost mereu un subiect de interes pentru istorici, deoarece modificările de comportament şi abordările progresiste ale personalităţilor implicate în diverse evenimente istorice şi identificate ca fiind iniţiate în Masonerie au condus la concluzia că în loja masonică se petrece ceva cu impact asupra modului de gândire. Iar acesta se prezintă ca foarte apropiat unor idealuri umane generoase, pe care societăţile diferitelor epoci istorice, în ciuda a tot felul de violenţe politico-militare petrecute în timp, nu au încetat să le enunţe şi să le promoveze.”

***

Alți masoni, personalități ale vieții publice din Romania (ordine alfabetică): Vasile Alecsandri (1821 – 1890), poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician, Nicolae Bălcescu (1819 — 1852), istoric, scriitor și revoluționar, Martha Bibescu (1889 – 1973) romancieră, poetă, om politic, Dimitrie Bolintineanu, (1819-1872), poet, om politic, diplomat, Cezar Bolliac (1813 – 1881), fruntaș al revoluției din 1848, poet liric protestatar, Ion C. Brătianu (1821 – 1891), om politic, Dimitrie Cantemir (1673 – 1723), Domn al Moldovei, Carol al II-lea, Rege al României (1930–40), Alexandru Ioan Cuza[2] (1820 – 1873), domnitor al Principatelor Unite, Octavian Goga (1881 – 1938), poet, politician și prim-ministru al României, Dinicu Golescu (1771 – 1830), boier și cărturar, Spiru Haret (1851 – 1912), matematician, Gheorghe Magheru (1802 – 1880) om politic, Titu Maiorescu (1840 – 1917) critic literar, filosof și om politic, Ion Minulescu (1881 – 1944) poet și prozator, Florian Pittiș (1943 – 2007) actor, interpret de muzică folk, Petrache Poenaru (1799 – 1875) pedagog, inventator, inginer, Emilian Pake-Protopopescu (1845 – 1893), fost primar al Bucureștiului, Ion Heliade Rădulescu (1802 – 1872), scriitor, filolog și om politic, C. A. Rosetti (1816 – 1885) om politic, Mihail Sadoveanu (1880 – 1961), scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic, Dimitrie A. Sturdza, (1833 — 1914), academician, om politic român, Nicolae Suțu (1798 – 1871) om politic și primul economist român, Traian Vuia (1872 – 1950) inventator, pionier al aviației mondiale, Duiliu Zamfirescu (1858 – 1922) scriitor. Surse: wikipedia/adevarul.ro/historia.ro/zf.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.