Din presa de odinioară: Cișmigiul – „Ilustraţiunea Română ”- 1929

In mijlocul Capitalei noastre pline de praf, de gropi şi de fum de automobil, se găseşte o oază, aşezată pare că dinadins în calea trecătorilor, tocmai pentru a fi ocolită. In vuetul acestui «mare oraş» cetăţeanul plictisit găseşte un colţ de linişite, ochiul îndrăgostit de natură o găseşte darnică şi variată: grădina Cişmigiu.

O avem de mult în mijlocul Capitalei noastre şi poate că vă va mira că printre atâtea subiecte la ordinea zilei, noi înţelegem să vorbim de ea.

E veche dar e veşnic tânără şi nouă. Şi dacă este adevărat că un parizian veritabil n’a vizitat niciodată muzeul Louvre, putem spune fără să greşim, că un bucureştean get-beget, este acel care n’a călcat nici-odată prin Cişmigiu !

Aşa e omul: îi place ceiace e mai depărtat şi mai irealizabil. Cişmigiul este frumosul la îndemâna tuturor. Şi tocmai pentrucă, pe porţile lui largi, primeşte, ca un adevărat democrat, pe oricine vrea să’l viziteze, Cişmigiul este ocolit de «lumea bună» din snobism. … Sunt mai agreabili… Brotăceii (N.A. Carciuma “Brotacei”,loc de intalnire al pasionatilor de hipism si al jocheilor de la Hipodromul Baneasa).

In această situaţie, este inutil să aducem aminte protipendadei noastre că Luxenbourg-ul, Parc Monceau, Monsouris şi Bois-ul, sunt vizitate zilnic, pe jos, de ceiace Parisul are mai distins.

Este inutil să spunem că natura ar trebui, prin măreţia ei, să egaleze diferenţele efemere de ranguri şi condiţii.

Este inutil pentrucă la noi, concepţiile sunt prea înrădăcinate şi prejudecăţile prea mari.

Suntem convinşi însă, că timpul va face dreptate acestei ocolite grădini şi atunci vom putea sorbi în linişte un pic de aer şi o clipă de odihnă fără să ne mai gândim la… ce va zice lumea…

Vom admira atunci minunata alee a trandafirilor, veşnic înlorită şi nouă, ne vom opri în faţa măreţelor construcţiuni florale executate de un ochi de artist pe care regretăm că nu’l cunoaştem spre a’l felicita din inimă.

Vom ajunge pe malul lacului pe care bărcile se mişcă alene, ducând uşor idile, speranţe, sau singulare deziluzii și în reflexul soarelui strecurat printre crengi, pe apa liniştită, vom odihni privirea noastră încărcată de imaginile confuze şi grăbite ale vieţei de oraş.

Atunci deabia, vom putea înţelege ce minunată inspiraţie au avut acei cari, au plasat în acest fermecător colţ de rai, pavilionul de ape minerale, pus la îndemâna celor, cărora punga nu le permite, dar sănătatea le ordonă, să facă viligiatura în condiţiunile cele mai eftine, rămânând în Bucureşti.

In răcoarea proaspătă a dimineţei, vezi figuri galbene, supte de boală, plimbându-se încet pe alei cu paharul de apă minerală în mână.

Tratamentul e urmat cu sfinţenie şi o putem afirma, fără să greşim, că este de cele mai multe ori încununat de succes.

Iată de ce pe faţa tuturor celor ce vin «să-şi bea apa» în Cişmigiu, vezi o doză de speranţă mai mare ca de obicei şi poţi ghici fără greutate, că nu numai apa miraculoasă şi-a făcut efectul, ci şi natura generoasă răspândită din plin în grădina Cişmigiu.

NOTA: articolul folosește grafia perioadei în care a fost publicat.

2 Comments

  1. Valentin B.

    Citesc cu mare placere scrierile despre Gradina Cismigiu si de multe alte locuri frumoase,astăzi majoritatea disparute,iar altele care s.au incapațanat sa ramana in picioate, au cazut prada intrmperiilor si nesimtirii omului ,,modern”.

    Reply
    1. admin (Post author)

      Cu bucurie vă impărtășim toate aceste scrieri. Cele bune!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.