Povestea Castelului Bran

Castelul Bran, sau, cum le place amatorilor de senzații, Castelul lui Dracula, ridicat aici cu mai bine de 600 de ani în urmă, păstrează și transmite vizitatorilor ceva din mândria cavalerilor care i-au călcat pragul în vremurile sale.

Deși a intrat în circuitul și folclorul turistic drept Castelul lui Dracula, se pare că Vlad Țepeș nu a locuit niciodată la castel. Cu toate acestea, legenda pare să fie mai puternică decât realitatea… aici turnându-se celebrul film „Interviu cu un vampir ”, ca o aluzie directă la presupusele trăsături de vampir ale voievodului muntean.

Totuși, chiar dacă „episodul Vlad Țepes” ține mai mult de legendă, istoria fortificației din Bran este la fel de „colorată”.

Ordo domus Sanctae Mariae Theutonicorum Hierosolimitanorum“, ordin religios catolic înfiinţat de cruciaţii germani în Palestina, la sfârsitul secolului al XII-lea, primesc de la regele Andrei al II-lea al Ungariei Țara Bârsei (Terra Borza ori Burzenland – un district denumit astfel după tribul cuman al burcilor). Darul urmărește stabilirea în regiune a teutonilor și apărarea graniței de sud-est a Transilvaniei de cumani și pecenegi.

Teutonii încep construcția unui fort din lemn (primul castel Bran, numit Dietrichstein) la începutul secolului al XIII-lea. După ce acesta a fost distrus de mongoli în 1242, Sigismund al Ungariei a început în 1377 construcția unui castel din piatră, timp în care așezarea Bran a început să se dezvolte în apropiere. Aflat pe o culme abruptă, castelul proteja o cale strategică de trecere între Transilvania și Valahia.

 

La 19 noiembrie 1377 cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou – emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului (Kronstadt – Orașul Coroanei) privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii (Sachsen – populație de origine germană venită în Transilvania în secolul al XII-lea) din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului Bran.

În 1388 lucrările de construcție sunt finalizate. Cu poziția sa strategică, având deschidere spre valea Moeciu şi Ţara Bârsei, castelul își îndeplinea atât rolul de vamă – reţinea 3% din valoarea mărfii care intra şi ieșea din Transilvania, cât şi cel de fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei, destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman. Castelul era locuit de soldaţi, de profesie mercenari. Cronicarul Ioan de Tîrnava amintește și de „briganții și balistarii englezi” din secolul al XV-lea.

Castelanul Branului era ales de către rege, de regulă din rândul sașilor. În istoria Transilvaniei rolul său va fi din ce în ce mai important, astfel încât la sfârșit de veac XV comandantul castelului ajunge să dețină și titlul de vice-voievod al Transilvaniei.

În 1407, Sigismund de Luxemburg dă castelul ca feudă (proprietate oferită în schimbul loialităţii) aliatului său, domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân, pentru a se putea retrage aici în caz de atac al turcilor. În 1419, după încetarea din viață a voivodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredinţeze principilor Transilvaniei.

În 1459, Vlad Ţepeş, însărcinat de principii Transilvaniei cu rezistența antiotomană la graniță, este aliat cu Branul și Brașovul în timpul primei sale domnii (1448) și în perioada de până la cea de-a doua domnie. Cu toate acestea la începutul anului 1459, în timpul celei de-a doua domnii (1456 – 1462), armata sa trece prin Bran și atacă Braşovul pentru a rezolva un conflict dintre domnitorul Ţării Româneşti şi saşii care cereau taxe vamale tot mai mari şi îl susţineau pe oponentul său la tron. Vlad Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, provocând comunitatea săsească să se răzbune şi să-l zugrăvească în cronici ulterioare drept un tiran extrem de sângeros.

La 1 ianuarie 1498 sașii din Brașov dau 1000 de florini și cumpără de la regele Vladislav al II-lea Jagello, care are visteria golită de războaie, dreptul de folosință pe 10 ani al castelului. Brașovenii preiau și bănoasa vamă a castelului.

Pe 25 aprilie 1651, după ce prelungiseră deja de căteva ori cu principii Transilvaniei (chiar și ulterior cuceririi otomane a regatului ungar din anul 1541) contractele de folosință a castelului Bran, brașovenii reușesc să încheie cu principele Gheorghe Rackoczi al II-lea un act de vânzare-cumpărare a castelului.

După ce, în 1836, granița dintre Transilvania și Valahia se mută în munți, la Pajura, castelul Bran își pierde importanța militară și comercială. Branul încetează să fie punct de graniță și vamal al Austro-Ungariei, cetatea continuă să îndeplinească o funcţie administrativă.

În 1888, administrația brașoveană cedează castelul ocolului silvic regional. Timp de 30 de ani prestigiul castelului scade. Până în 1918 el este locuit de brigadieri silvici, de pădurari și de inspectori silvici veniți din Brașov.

În 1918 Transilvania devenise parte a României Mari. La data de 1 decembrie 1920 cetățenii Brașovului oferă castelul, ca urmare a unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc condus de primarul Karl Schnell, reginei Maria a României, descrisă în document ca o „mare regină, care (…) răspândește binecuvântare pretutindeni unde pășește, cucerind astfel cu irezistibil avânt inimile populației țării întregi.

La moartea reginei, în 1938, castelul revine fiicei favoritei, Principesei Ileana, din 1931 căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria. Arhiducesa Ileana continuă planurile de amenajare a castelului.

În 1944 Principesa Ileana construiește la Bran un spital, pe care îl numește „Inima Reginei”. El este destinat îngrijirii militarilor răniți din Brașov. Spitalul de aici al Crucii Roșii fusese bombardat de aviația americană. După 1945 spitalul continuă să trateze persoane rănite și mutilate în timpul războiului și populația din regiune. Principesa Ileana însăși, ca infirmieră, îngrijește pacienți. Ea își continuă această activitate, cu mari eforturi, până în ianuarie 1948.

În 1948 Guvernul comunist nou instalat o silește pe Principesa Ileana să părăsească țara împreună cu familia ei. După ce trec prin Elveția și Argentina ea și cei șase copii – Ștefan (născut în 1932), Maria-Ileana (născută în 1933), Alexandra (născută în 1935), Dominic (născut în 1937), Maria-Magdalena (născută în 1939) şi Elisabeta (născută în 1942) – se vor muta în 1950 în Statele Unite. În acelaşi timp soţul ei, Arhiducele Anton, se reîntoarce în Austria ocupată pentru a recupera ce se mai poate din proprietățile sale afectate de război. În America Principesa Ileana asigură întreținerea familiei și educația copiilor grație prelegerilor pe care le ține pe teme legate de viața ei, de România și de comunism.

În 1956, autoritățile comuniste transformă Castelul Bran într-un muzeu cu trei departamente: castelul însuși împreună cu piese din patrimoniul familiei regale, vama medievală și secția de etnografie, cuprinzând casele tradiționale din parcul de lângă castel.

În septembrie 1990 Principesa Ileana, care din 1961 se dedică vieții monahale și devine Maica Alexandra, vizitează castelul Bran. Aici constată deteriorarea clădirilor și dispariția unora dintre construcțiile interbelice.

Se stinge din viață la scurt timp după aceea, la 21 ianuarie 1991, și este înmormântată în mânăstirea ortodoxă pe care o ctitorise și căreia îi fusese stareță – the Orthodox Monastery of Transfiguration – din orașul american Elwood. În mormântul ei se află și o cutiuța cu țărână luată la exilare de la poalele castelului Bran.

În 1993 see încheie lucrările de restaurare a castelului începute în anul 1987. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic, dar, în 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor Principesei Ileana de România și ai Arhiducelui Anton de Austria. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani. La data de 1 iunie 2009 castelul reintră pe deplin în posesia moștenitorilor legali, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.