Biserica Enei (Ienii) din Bucureşti, un monument căzut la datorie

Pe la 1611, o soţie de târgoveţ din Bucureşti, pe nume Iana, ridica o biserică de lemn mai sus de Curtea Domnească. Pe locul acesteia, care ajunsese în proprietatea lui Pană Negoescu, fiul lui Antonie Vodă din Popeşti, pe la 1720-1724, jupâneasa Safta, cumnata Doamnei Marica, soţia domnitorului Constantin Brâncoveanu, a ridicat o frumoasă biserică de zid în stil trilobat, cu două turle şi colonadă în pridvor, asemănătoare cu cea a boierului Creţulescu din apropiere. Ulterior, biserica a ajuns în grija familiei Bărcăneştilor, care înainte de 1798 o reparase. În secolul al XIX-lea, în apropierea acesteia a fost ridicat Palatul Academiei, devenit ulterior al Universităţii, pentru ca în anii 30 în jurul ei să fie construite două blocuri în stil modern. La cutremurele din 1940 şi 1977, Biserica Enei a rezistat, mai puţin însă la furia demolatorilor din perioada comunistă.

După cutremurul de la 4 martie 1977 și o perioadă de vreo trei săptămâni în care au continuat căutările între dărâmături, a început febra demolării a ceea ce mai rămăsese din clădirile avariate. Pe la sfârșitul lui aprilie, în timp ce se dezmembra Blocul Dunărea, o macara cu bilă a lovit Biserica Enei, aflată alături de imobilul avariat. Imediat s-a hotărât și demolarea bisericii.

În altă variantă, biserica a fost lovită intenționat pentru că încurca planurile lui Ceaușescu de a resistematiza bulevardele Bucureștiului. Ca a fost una sau alta din variante, iata referatul oficial, din arhive:

„În ziua de 22 aprilie 1977 orele 2, ca urmare [a] lucrărilor de demolare a blocului «Dunărea», s-a produs un accident tehnic prin căderea unui volum important de elemente de construcții peste clădirea bisericii. Ca urmare, fațada dinspre sud a fost în mare parte distrusă. Această parte făcea corp comun cu bolta de susținere a turlei dinspre vest. S-a mai constatat că și celelalte bolți ale turlei principale dinspre est sunt puternic avariate, fie crăpate, fie fisurate. De asemenea, și fațada dinspre nord a bisericii prezintă crăpături între cele două turle. Ținând seama de cele arătate, precum și de faptul că biserica se află într-o zonă dens locuită, pe o arteră principală de circulație, se impune demolarea acesteia”.

Astfel, în pofida opoziției Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național, a specialiștilor și iubitorilor de istorie și artă, a clericilor şi credincioşilor parohiei, locașul a fost totuși dărâmat complet până la sfârșitul lunii aprilie. Etapele demolării rapide a bisericii au fost surprinse în fotografii impresionante de Radu Ștefă­nescu, pe atunci student la Institutul de Arhitec­tură.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.