Amedeo Preziosi, pictorul care a surprins cel mai bine Bucureștiul

„Orientul cu viața de la granița a două lumi atât de diferite, cea apuseană și cea răsăriteană, contele Amedeo Preziosi era artistul cel mai potrivit pentru a înțelege și a descrie, ca nimeni altul, în imagini expresive, pline de vervă și de culoare locală, populația și peisajul românesc, deopotrivă îndrăgite și admirabil imortalizate în acuarele cu mare valoare artistică.”            — Adrian-Silvan Ionescu: Preziosi în România, Editura Noi Media Print, București, 2003, pag. 41 

Numele lui Amedeo Preziosi nu a fost cunoscut o perioadă lungă de timp. O vreme, el era considerat ca fiind un pseudonim al lui Carol Popp de Szathmári (pictor și grafician maghiar din Transilvania),  din cauza subiectelor asemănătoare pe care le-au abordat cei doi artiști. Ulterior, opera lui Szathmári a fost identificată ca fiind copiată după Preziosi. Asupra prenumelui a planat mult timp incertitudinea. Din cauză că litera D ce era de fapt prescurtarea de la domnul, Alexandru Busuioceanu a considerat-o ca fiind inițială de la Domenico, eroare care a proliferat în toate studiile ulterioare anului 1873, până în 1976, când a fost îndreptată.

Amedeo Preziosi s-a născut într-o familie nobiliară din Malta în ziua de 2 decembrie 1816. Pe piatra mormântului său a fost însă gravată ca dată a nașterii 30 noiembrie 1816. Contele Giovanni Francesco Preziosi, tatăl pictorului, a deținut înalte funcții în administrația malteză. În anul 1802 când insula Malta a intrat sub jurisdicție britanică, Giovanni a fost reprezentantul local la negocierile Tratatului de la Amiens. Mama lui Amedeo era de origine franceză și se numea Margareta, născută Reynaud. Numele ei transcris în limba italiană era Reno.

Amedeo a fost botezat la biserica Porto Salvo din capitala insulei – La Valletta. El a fost primul născut al cuplului Preziosi și așa cum era obiceiul epocii a primit mai multe nume – Aloysius-Rosarius-Amadeus-Raymundus-Andreas. Pictorul, în toate realizările sale artistice s-a semnat cu  Amedeo.

Amedeo Preziosi a fost atras din copilărie de artele plastice. De timpuriu, a luat lecții cu Giuseppe Hyzler (1793-1858), un pictor care s-a format sub influența mișcării nazarinene din Roma. Giovanni Preziosi, tatăl artistului, avea o viziune educativă mai pragmatică Astfel, el a dorit ca Amedeo să împărtășească o carieră juridică și ca urmare, l-a trimis la Paris la Facultatea de Drept de la Sorbona împreună cu Leandro, fratele mai mic. Acesta din urmă trebuia să se specializeze în tehnica fotografiei. Neținând cont de aspirațiile tatălui său, Amedeo s-a înscris la École nationale supérieure des beaux-arts. Din păcate, nu există informaţii referitoare la perioada în care a stat la Paris, dar este destul de limpede că Preziosi a luat contact cu romanticii care lăudau peisajele și tematicile orientale, cromatica vie a veșmintelor și baia de lumină specifică peninsulei Asiei Mici.

Luând în considerare opera pe care a lăsat-o posterității, în mod evident Preziosi a preluat fantasmele romanticilor pentru care o călătorie în Orientul Apropiat, Egipt sau Maroc, era o un demers obligatoriu de studiu, așa cum în evul mediu era călătoria de perfecționare a calfelor. Se știe că Orientul a fascinat și a stârnit o atracție irezistibilă pentru orice tânăr visător fără o ocupație anume, fie el fotograf, literat sau pictor, dornic de experiențe noi într-un mediu total necunoscut și fabulos.

După terminarea studiilor de la Paris, Amedeo nu a găsit în Malta o atmosferă care să-i fie propice și, ca urmare, a părăsit insula și a plecat în Orient. Nu se știe anul când a ajuns la Istanbul, dar se bănuie, prin prisma datării operei sale, perioada 1840 – 1842.

În luna noiembrie a anului 1842 sunt datate o serie de desene pe care Preziosi le-a realizat în capitala Imperiului Otoman. La comanda secretarului particular, Robert Curzon, al ambasadorului Marei Britanii – lordul Stratford de Redclife, artistul a executat o mapă cu tipuri orientale.

Mapa poartă numele de Costumes of Constantinople și are în ea mențiunea că lucrările au fost făcute după natură. Mapa se găsește astăzi la colecțiile de artă de la British Museum.

În acei ani, fotografia era la începuturile sale și nu apăruseră nici cărțile ilustrate. Realizarea de imagini cu monumente și tipuri specifice ale locurilor de atracție turistică a fost o oportunitate pentru artist. Astfel, Preziosi a oferit celor care vizitau Stambulul imagini pitorești ale împrejurimilor și ale orașului. Cererea era atât de mare încât Amedeo se apucase să facă copii propriilor lucrări. Pentru a face față doritorilor, pentru a-și ușura munca și pentru a-și face un stoc de imagini, el a litografiat cele mai vândute compoziții. Urmarea a fost că, în anul 1858, a editat la Paris la Institutul de Arte Grafice Lemercier un album cromolitografiat intitulat Stamboul, Recollections of Eastern Life. Albumul a fost reeditat în anul 1861 în limba franceză cu titlul Stamboul, Souvenir d’Orient. Desenând singur pe piatră, Preziosi a experimentat noua tehnică care apăruse de vernisare a litografiei – oleografia. Albumul a fost comercializat ca planșe separate sau legat și a avut un mare succes de piață.

Datorită reușitei, artistul a realizat în anul 1862 albumul intitulat Souvenir du Caïre care conținea schițele pe care le-a făcut într-o călătorie în Egipt.

Locuind în Hamalbași  Sokagi din Pera, Amedeo Preziosi s-a însurat cu o grecoaică cu care a avut patru copii – Mathilde, Giulia, Catherine și Roberto. În ultima perioadă a vieții sale, s-a mutat la Yeșilkoy într-o casă dintr-o zonă liniștită, departe de agitația marii capitale. Casa lui Preziosi există și în ziua de astăzi, ea arătând exact așa cum era pe timpul vieții artistului.

Datorită faptului că era poliglot, Amedeo a deținut la Stambul diferite funcții oficiale pe lângă diplomații care erau acreditați în capitala Imperiului Otoman. Astfel, el a fost adjunctul dragomanului pe probleme politice al Ambasadei Britanice și ulterior a deținut funcția de prim dragoman al legației grecești.

Tradiția orală a familiei, fără a fi confirmată de documente, a susținut că pentru o perioadă, Amedeo a fost pictorul de curte a sultanului Abdul Hamid.

Activitatea artistului maltez devenea din ce în ce mai cunoscută. Astfel în anul 1857 în ziarul Edimbourgh Mazagin a apărut un foileton dedicat oraşului Bucureşti, scris de către un cronicar anonim. El a menţionat că … cea mai luminoasă impresie asupra Bucureştiului, într-adevăr realistă, este asemănătoare cu neîntrecutele acuarele ale lui Preziosi de pe străzile Constantinopolului… [şi că autorul găsea în Bucureşti] contraste şi amănunte care ar putea fi înmulţite aproape la infinit… [şi că] pentru fizionomia Bucureştiului erau mii de feţe diferite, fie în timpul zilei, fie în timpul nopţii”.

În anul 1864, Alexandru Ioan Cuza se afla la Istanbul într-o vizită oficială la sultan. Conform spuselor lui Ulysse de Marsillac din La Voix de la Roumanie, contele Amedeo Preziosi a avut o întrevedere cu domnitorul Principatelor Unite. Istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu a emis ipoteza că Preziosi l-a cunoscut cu această ocazie pe Carol Popp de Szathmári care se afla în suita domnească. Tot Silvan Ionescu a presupus că Ioan Cuza l-ar fi invitat pe Preziosi să viziteze Bucureştiul. Cum, Cuza a abdicat, Carol I de Hohenzollern a devenit noul domnitor şi acesta a făcut o vizită protocolară sultanului în anul 1866. Preziosi nu a scăpat ocazia să i se prezinte şi a făcut parte dintre străinii distinşi ce au fost primiţi în audienţă de Carol I la reşedinţa sa de la Palatul Beilerbeilor de la Apele Dulci asiatice în ziua de 17/29 octombrie 1866. Silvan Ionescu a afirmat că domnitorul Carol I l-a invitat pe Amedeo Preziosi în România pentru a-i fi tovarăş de drumeţii şi pentru a surprinde în acuarelele sale locuri şi tipologii umane specifice.

La sfârşitul lunii iunie a anului 1868, Amedeo Preziosi a ajuns la Bucureşti şi şi-a început munca. El a expus câteva exemplare ale albumelor sale în librăria lui Adolph Ulrich. Aşa cum reiese din comentariile publicate de către Ulysse de Marsillac: … Fără a cheltui mulţi bani şi fără a se deplasa, amatorii de pitoresc îşi pot oferi în acest moment marea plăcere de a călători în Orient, graţie a două magnifice albume cromolitografiate care au fost depuse de autorul lor, dl. Preziosi, la librăria d-lui Adolph Ulrich din Piaţa Teatrului. O execuţie caldă şi puternică face să ne apară înaintea ochilor nu Orientul poeţilor, acela a lui Victor Hugo şi Lamartine, prea frumos pentru a fi veridic, ci Orientul real, acela a lui Théophile Gautier şi Maxime Du Camp, nu mai puţin interesant şi luminos. Dl. Preziosi face pictură realistă în sensul că nu se îndepărtează de adevăr, dar marea sa grijă pentru autenticitate nu exclude poezia. Dimpotrivă. Ea este din belşug în aceste imagini încălzite la soarele Asiei, pline de strălucire şi de animaţie. Unul dintre aceste albume este despre Cairo, celălalt despre Constantinopol.(…)”– Ulysse de Marsillac: L’Orient. Albums chromolithographiques, în Le Pays Roumain no.28/5 Juillet 1868.

Cum era un om meticulos, el a datat, localizat şi a semnat fiecare lucrarea pe care a făcut-o. Din acest motiv, istoricii şi criticii de artă au putut urmări cu mare uşurinţă întregul său itinerariu românesc. Astfel, a pictat un târg din Bucureşti pe 27 iunie, râul Dâmboviţa la Radu Vodă pe 29 iunie, Oborul şi Surugii pe 30 iunie. A făcut Panorama Bucureştilor de pe dealul Filaretului pe 1 iulie, Strada Bărăţiei pe 2 iulie. În următoarele zile s-a aflat în excursie în ţară împreună cu suita principelui Carol pornind de la Buzău, prin Carpaţi şi Valea Prahovei. Preziosi a pictat peisajele pe care le-a întâlnit, precum şi adunările entuziaste ale oamenilor care-l întâmpinau pe domnitor. Astfel, în data de 7 iulie a pictat intrarea într-un sat de munte pe sub un arc de triumf din verdeaţă, unde domnitorul a fost întâmpinat de ţărani şi ţărănci cu flori şi costume de sărbătoare.

A doua vizită la Bucureşti, artistul a făcut-o în perioada 30 mai – 15 iulie 1869. Schiţele impresiilor sale de călătorie de află în caietul care se păstrează azi la Muzeul Municipal Bucureşti. Pe prima pagină, caietul are inscripţia La Valachie par Preziosi. În dreapta jos este caligrafiat cu cerneală Aquarelles de mon grand père Preziosi după care este o semnătură indescifrabilă. Caietul este format din 90 de ilustraţii în acuarelă, creion şi laviu, realizate pe două pagini continue, pentru peisaje mari, sau pe o singură foaie cu extinderi pe următoarea atunci când a fost nevoie de spaţiu.

La fel ca şi la prima vizită la Bucureşti, văzând caietul din anul 1869 se poate face cronologia voiajului pe care l-a făcut a doua oară în România, timp de o lună şi jumătate. Datorită datării lucrărilor se poate vedea rapiditatea cu care făcea schiţele şi acuarelele. Cea mai productivă zi a lui a fost în data de 10 iunie când a realizat 12 acuarele, din care jumătate au fost făcute pe pagini duble. A doua este ziua de 26 iunie cu 7 acuarele într-o singură zi. Media lucrărilor era de circa 4 acuarele într-o zi.

Artistul a cutreierat prin Târgul Moşilor din Bucureşti unde a căutat subiecte pentru compoziţiile sale după care, în ziua de 17 iunie 1869 a urmat vizita domnească printre comercianţii târgului pentru stimularea comerţului bucureştean. A imortalizat în schiţele din caiet ziua de sărbătoare pe care a trăit-o.

Principele Carol I era foarte mândru de colecţia de acuarele pe care şi-o procurase de la artistul maltez. De aceea, el a şi prezentat acuarelele sale la expoziţia care s-a desfăşurat pentru o perioadă de nouă zile între 28 iunie şi 7 iulie 1869, în sălile Muzeului Naţional din clădirea Universităţii.

După excursia din anul 1869 din România, contele Amedeo Preziosi s-a întors la Istanbul. Din ultimii ani din viaţa sa nu se cunosc prea multe detalii. Adrian-Silvan Ionescu a presupus că acesta şi-ar fi continuat activitatea la fel ca şi până atunci, cu toate că o dată cu perfecţionarea artei fotografice clientela a scăzut. Odată cu modernizarea şi treptata sa europenizare, Orientul şi-a pierdut marele interes turistic.

 

2 Comments

  1. Radu

    1.Foarte interesant !
    2.Picturile sunt si ele interesante si frumoase, pacat ca nu pot sa fac “zoom” pe ele.
    3.Cand trec cu soricelul peste poze, pot vedea numele atribuit pozei (in josul ecranului). Poate ar fi o idee buna sa apara titlul si sub poza, in cadrul articolului.
    4.O zi buna.

    Reply
    1. admin (Post author)

      Multumesc pentru aprecieri si sfaturi. Cele bune!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.