Terasa Oteteleșanu și Hotelul Frascati 

Pentru că încă suntem în vacanță, iar unii dintre noi vom continua distracția cu sărbătorirea Sf.Ion, vom afla câteva lucruri inedite despre unul dintre polii distracției în Bucureștiul de odinioară.

Fară îndoială una dintre vedetele dispărute ale Bucureștiului este Terasa Oteteleșanu, acolo unde scriitorii își căutau inspirația pentru a scrie cărți, artiștii plastici își aflau muzele, iar muzicanții își probau talentul. Din păcate, desi faimoase în perioadele lor de apogeu, multe dintre aceste localuri care pulsau de veselie au rămas doar niște amintiri  vagi.

Pe locul Palatului Telefoanelor, care a dominat cu înălțimea sa Bucureștiul câteva decenii bune, se găseau casele Oteteleșanu, proprietatea lui Ioan Șerban Oteteleșanu, un mare bogătaş, dregător din Sfatul orășenesc și filantrop.

Boierul oltean, Iancu (Ion) Oteteleșanu, dorind o locuință în centrul Bucureștilor și-a cumpărat o bucată de pământ lângă Teatrul Național, în buricul târgului, unde și-a clădit o casă după moda pariziană. Oteteleșanu era unul dintre cei mai bogați oameni din țara noastră.

Conul Iancu, deși căsătorit de 30 de ani cu Safta, s-a îndrăgostit de juna Elena Filipescu, iar în 1861, s-a însurat cu aceasta. În pofida divorțului, Safta a rămas în casa lui Iancu și s-a îngrijit de el în continuare, ba chiar mai mult, s-a împăcat cu Elena la Mănăstirea Sărindari, în fața icoanei Maicii Domnului. Aşadar, conul Iancu a trăit tihnit și fericit cu două femei, una tânără și frumoasă, alta loială și grijulie – visul oricărui bărbat.

Casele Oteteleșanu acopereau zona Palatului Telefoanelor și a Teatrului de Revistă Constantin Tănase, dar se întindeau și pe actuala stradă Matei Milo, unde se afla grădina. Atât de vaste erau terenurile pe care le deținea bogătașul încât, Societatea Anonimă Română de Telefoane, a descoperit că după ce a înălțat Palatul Telefoanelor, acesta continua să fie înconjurat de proprietățile familiei Oteteleșanu.

Interesant este că în curtea Hotelului Oteteleșanu, aflat aproximativ pe locul Teatrului de Revistă Ctin Tănase, își avea birtul un vestit bucătar francez, Gillet, care va deveni ulterior proprietarul localului Frascati de peste drum.

 

În 1875 clădirea cu localul a fost distrusă într-un incendiu, dar Gillet a cumpărat-o și a renovat-o, înălțând-o cu un etaj. A deschis acolo un restaurant, care împreună cu hotelul au primit numele Frascatti. Practic, vecine peste drum, au fost o perioadă, hotelurile și restaurantele Frascati și Oteteleșanu.

Elena, cea de-a doua soție a lui Oteteleșanu, va fi cea care a transformat casa Oteteleșanu într-un loc de întâlnire a lumii alese bucureștene, doar Palatul și familia Suțu fiind mai presus. Protipendada bucureșteana găsise locul ideal unde femeile puteau să-și etaleze elegantele toalete, iar bărbaţii să facă politică.

În casă se țineau serate, baluri și recepții chiar și după moartea proprietarului, în 1876, Elena continuând să-i primească pe invitați. Din anul 1888, casa a rămas moștenire lui Ioan Kalinderu, membru al Academiei Române, fiind apoi vândută Societăţii de Asigurare “Dacia-Română”, care a închiriat-o altor antreprenori.
Astfel, noul chiriaș Mihai Stere construiește Terasa Oteteleșanu, cafenea și berărie, care devine locul preferat de întâlnire a scriitorilor și artiștilor vremii : Ion Minulescu, Tudor Arghezi, George Coşbuc, Victor Eftimiu, pictorii Szathmari și Iser și mulți alții. Dar cel mai prezent personaj era Emil Gârleanu care mânca și scria în această cafenea, de multe ori “împrumutând” bani de la prietenii de breaslă, mai înstăriţi. Cafeneaua a fost amintită în multe dintre scrierile celor care au vizitat-o.

Un alt element deosebit era grădina din spatele localului, împânzită cu platani, tei și castani, care a fost închiriată unui anumit Grigoriu. Așa a apărut și un teatru de vară pe proprietate, apreciat de bucureșteni, care însă nu s-au putut bucura mult timp el. În perioada interbelică platanii au fost tăiați, iar grădina transformată în restaurant unguresc. Fără prea mare succes! În 1933 teatrul de vară s-a redeschis, iar după un prim sezon s-a transformat în cinematograf.

În final, clădirea a fost vândută Societății Anonime Române de Telefoane, care a dărâmat-o pentru a face loc grandiosului, la acea vreme, Palat al Telefoanelor.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.