Piața Palatului Regal – trecut și prezent

Vechea piaţă a Palatului Regal sau Piața Carol era opera urbanistică a arhitectului francez Paul Gottereau, autorul clădirii Fundaţiei “Carol I”, astăzi Biblioteca Universitară. A dat faţadei o curbură concavă pentru ca să mărească importanţa acestei pieţe, la concepţia căreia a respectat principiul clasic, după care s-au realizat toate pieţele monumentale din epoca Renaşterii şi epoca modernă: ca piaţa să fie complet încadrată de clădiri în proporţie cu dimensiunile ei şi dacă se poate să aibă acelaşi caracter arhitectural.

Piata Palatului Regal la 1892

Cele patru mari clădiri care încadrau vechea piaţă satisfăceau acest principiu, iar Palatul Regal apărea în proporţii favorabile, ba chiar monumentale, cu toată diferenţa de nivel faţă de Calea Victoriei, fiind mai jos, în defavoarea proporţiei de înălţime.

De exemplu, Hotelul Splendid de lângă Palatul Regal era cel mai mare hotel bucureștean, având șase nivele plus mansardă, iar peste drum concurență îi făcea Athenee Palace. Două clădiri impozante flancau Fundația Carol, respectiv Jokey Club și Banca Națiunii. Pe aceeași parte se afla Hotelul Metropole,  amplasat în scuarul din fața Ministerului de Interne din Piaţa Revoluției de astăzi, adăpost pentru reprezentanții diplomatici și militarii ruși, având la parter faimoasa cafenea High Life unde prezida Al. Macedonski (1854- 1920) întâlnirile revistei literare “Literatorul”.

La 1880, în ograda din spatele clădirii funcţiona litografia şi fabrica de ambalaje a fotografului M.R Baer, iar în anii ’20, la parter se găsea cel mai asortat debit de tutun din Capitală, care oferea, în afara „specialităţilor C.A.M.”, „accesorii şi cadouri pentru fumători, produse marca DUNHILL şi altele, cu renume stabilit”.

Hotelul Metropole a fost demolat în 1939, odată cu Banca Danubiana (fosta Națiunii), cu Hanul Kretzulescu și cu Palatul Jockey-Club pentru a „aerisi” Piața Palatului Regal și a lărgi Calea Victoriei.

Demolările din anii 40, au mers până la Piața Teatrului Național, unde a apărut masivul Bloc Niculescu (Romarta de mai târziu), cu vestitele prăvălii omonime, iar pe cealaltă parte, în continuarea aripii estice a blocului Adriatica, acolo unde se găseşte astăzi blocul cu Magazinul Muzica a existat, vreme de aproape un veac, începând cu 1859, Pasajul Român, construit de Frederic Bossel între Calea Victoriei şi strada Câmpineanu. Pasajul şi-a luat numele după cel al ziarului „Românul“ a cărui redacţie o mutase aici C. A. Rosetti. Era, după cum îşi amintea Eric Winterhalder, primul director al CEC la 1866 „un edificiu construit cu cea mai mare eleganţă arhitectonică, acoperit peste tot cu sticlă, pardosit cu asfalt, rivalizând cu cele mai renumite şi mai frumoase pasaje din Paris“.

În continuarea Blocului Niculescu, cu fața spre Athenee Palace se găsește aşa-numitului Palazzo Calcani (clădirea cu fântâni arteziene la parter), apărut prin 1954 pentru a rezolva un nou cap de perspectivă  ce trebuia să contureze noua Piaţă a Republicii. Mulți bucureșteni au crezut că imobilul se dorea o replica la Fontana di Trevi din Roma, dar era doar o „plombă” întunecată, cu ferestrele  orientate spre nord.

În fine, prinși în vâltoarea atâtor schimbări urbanistice aproape am uitat de cea mai importantă clădire a pieței, retrasă, stând cuminte în fostul Parc al Episcopiei: Ateneul Român. Din 1888, superba clădire imaginată de arhitectul francez Albert Galleron, a fost martora prafului și zgomotului produse de demolările din Piața Palatului Regal, încât, uneori, bubuiturile se auzeau din sala de concerte, iar praful se așeza pe fotoliile plușate ale acestui „templu ionic” al culturii românești.

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.