To beer or not to beer!

Rahova, Azuga, Silva, Ursus, Gambrinus, Basarab, Haţegana, Măgura, Cornişor, Coroniţa sau Cuşma sunt doar câteva din cele peste 200 de mărci de bere produse în fabricile din România, din 1869 până în 1990.

Dintre ele, astăzi se mai fabrică în ţară doar 11 mărci mari, toate sub licenţa a patru producători internaţionali de bere. De la restul au mai rămas doar pahare sau etichete în colecţiile unor împătimiţi.

Berea Rahova a fost una dintre cele mai populare beri din România, timp de un secol, deoarece și-o putea permite oricine. O producea Fabrica de Bere Rahova, din Bucureşti.

Astăzi, halele fostei fabrici au devenit tomberon public. Câteva sute de metri mai departe, se înalţă alte ruine ale fostei Fabrici de bere Rahova: mălţăria, orzăria, secţia de fierbere şi pavilionul administrativ. Mai sunt doar pereţii goi, cu tencuiala căzută. Geamurile au fost sparte şi furate. Acoperişul stă să cadă. Liniile de fabricaţie au dispărut.

Altă marcă de bere, Griviţa, a fost una dintre cele mai vechi din România. Fabrica de bere, a fost construită în anul 1869 la capătul Bucureștilor, pe așa-zisă șosea de centură, pe-atunci Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant.

A fost una dintre cele dintâi întreprinderi de bere din București și din România. Aici se producea berea „Luther”, în halele neamțului Erhard, și a devenit, de la început, una dintre cele mai solicitate băuturi în hanurile, restaurantele și locantele Capitalei, iar în scurt tim fabrica a devenit furnizor al Curții Regale a României.

După moartea lui Erhard Luther în 1890 afacerea a fost preluată de soția lui, Sofia, care a reușit să intre cu ea în secolul XX, după care a vândut-o fraților Czell, niște afaceriști nemți din Brașov. Aceștia au păstrat și profilul societății, și denumirea.

Frații Czell au modernizat fabrica, iar producția de bere a crescut de la peste 17.000 de hectolitri în 1905 la peste 67.000 de hectolitri în 1910. În 1916, firma devine societate pe acțiuni, avându-i ca majoritari pe nemții Czell.

După Primul Război Mondial, în 1928, fabrica „Luther” deținea primul loc în industria românească de profil, ajungând să realizeze a șasea parte din producția națională de bere. După naționalizarea din 1948, fabrica „Luther” devine Întreprinderea de Bere București – Fabrica „Grivița”. În perioada anilor ’70, numele a fost schimbat în Fabrica „Gambrinus”. În iulie 1998, un grup de investitori britanici și americani a preluat controlul managerial al fabricii. În mai 2007, fabrica „Grivița” aparținea Heineken România.

În 2013, Heineken a vândut terenul Griviţei către compania Kiseleff Development. În 2014, noii proprietari au demolat secţia de fierbere şi de fermentare, îmbutelierea, pivniţele şi centrala termică şi frigorifică.

După 145 de ani de activitate neîntreruptă, cea mai mare parte din fabrica Griviţa a fost demolată. Din clădirile Griviţei, trei monumente istorice au mai rămas în picioare. Sunt, astăzi, raiul căutătorilor de fier vechi din zona Basarab. Pe locul clădirilor demolate se înalţă astăzi un hipermarket iar în curând se va ridica și o clădire de birouri pe locul rămas liber.

Fabrica a fost inclusă pe lista clădirilor monument din patrimoniul cultural bucureștean. În anul 2007, Primăria Municipiului București a fost nevoită să ceară declasarea acesteia de pe lista monumentelor, pentru a putea realiza pasajul suprateran Basarab.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.