Moara lui Asan – „Vaporul din mahalaua Oborului”

„În bugetul Sfatului orăşenesc pe 1847–1848 e trecută şi suma de 1.200 lei – mult prea mică – a cărei destinaţie era «cumpărătoarea maşinilor pentru moara cu vapour». Acelaşi sfat era preocupat şi în 1849 de «înfiinţarea unei mori cu aburi spre înlesniciosul mijloc al măcinişului grâului pentru această capital»”. Astfel era consemnată în „Istoria Bucureştilor”, de Constantin C. Giuresc,u inițiativa edililor orașului București cu privire la asigurarea populației aflată într-o continua reștere, cu pâinea cea de toate zilele.

1621
În orice caz, strada „Mașina de pâine”, care o pornește pe sub blocurile de pe Șoseauna Ștefan cel Mare, mergâmd paralel cu Șoseaua Colentina, până a se opri în Teiul Doamnei, cam la misteriorul „vapor” al iui Gheorghe Asan făcea referire.

Construcția Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziționarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicată într-o perioadă când în București nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida. Ca fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înființat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre și apoi pe distanța Giurgiu-București durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său și rămane singurul proprietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soției sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile și Gheorghe, care își făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan.

Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui coș al fabricii a fost oprită când atinsese înalțimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensații către primărie, coșul a fost ridicat până la înălțimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria și comerțul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor și altor produse similare”. De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureștiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valțuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înființare și cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcții, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari și vizibile de departe, anii 1853 – 1903. Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina.

Moara-lui-Assan2008_2

În 1903 se construiește un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București – 41 metri înalțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund și zidarie pe laturi (pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga, puse pe lat și bătute în cuie – 50 de vagoane de scânduri și un vagon de cuie), iar acoperișul era de fier.

Moara-lui-Assan2008

După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chit. Înainte ca moara să fie transformată in societate anonimă, frații Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcționari și lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje și tehnologii, frații Assan fiind interesați de tot ceea ce e mai nou și mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toata lumea în acest scop.

Moara_lui_Assan_-_Siloz

Societatea Anonimă Fabricile Assan, cum era numită în acte moara construită de Gheorghe Assan, a fost dezvoltată constant de către fiul acestuia, Vasile. În anul 1894, acesta introduce metoda de extragere cu benzină a uleiurilor şi construiește o secție specială pentru lacuri şi vopsele de ulei. Vechea afacere moștenită de la tatăl său tocmai se transformase într-un gigant economic. Astfel, pe lângă măcinatul grânelor, uzina a început să ofere și o gamă largă de produse: variate tipuri de uleiuri, atât cele extrase din in, rapiță și floarea-soarelui pentru fabricarea untdelemnului, cât și a celor secative utilizate la vopsire, precum și lacuri, ipsos, grăsimi consistente și vegetalina, obținută prin procesarea nucilor de cocos.

Remarcabil este faptul că mare parte a materiei prime utilizate pentru obținerea acestor produse provenea din țări exotice precum China, Japonia, Zanzibar, Mozambic, Siera Leone, Noua Zeelandă ș.a.

Moara-lui-Assan2010_2

După naționalizarea din iunie 1948, toată această gamă de produse a dispărut, odată cu ele și parfumul unei epoci. La scurt timp, în clădirile societății Assan au început să funcționeze două entități: Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”, devenite în anii ’80 Întreprinderea de morărit „Grâul” și, respectiv, IAS 30 Decembrie – fabrica de ulei. Separate de un gard metalic, cele două societăți s-au adaptat schimbării de regim din decembrie ’89, continuând să desfășoare activități economice până la începutul anilor 2000, când fabricarea pâinii și producerea uleiului a încetat.

DSC00219

Moara de la Obor, modernizată constant de foștii proprietari, a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comuniști, este arestat și Basil (Vasile) Assan care la acea dată era unic acționar al Fabricilor Assan. Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi “Assan” din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida. În iunie 1990, regimul politic de la acea vreme a emis un act normativ, apreciindu-se că terenul este proprietatea statului și o parte din acesta trebuie eliberat de unele construcții, conform “Planului de sistematizare a municipiului București”, în baza unui decret din anii ’80. De fapt, terenul cu o suprafata de 4,7 hectare devenise interesant pentru afaceriștii apăruți peste noapte. O parte din unitățile de producție ale fabricii de ulei au fost mutate atunci.

DSC00201

În anii ’90, terenul și construcțiile din zona Morii lui Assan au devenit proprietatea SC „Graul” SA și „Solaris” SA. Dificultățile financiare cu care s-au confruntat unii dintre proprietarii scriptici ai terenului și construcțiilor au determinat intervenția lichidatorilor legali. În cursul anului 2005, într-un interval de timp foarte scurt, au dispărut sub lama buldozerelor mai multe clădiri din ansamblul de la adresa Halmeu nr. 25, fiind distruse și porțiuni ale imobilelor care trebuiau conservate și restaurate în virtutea calității de monument istoric. De menționat că pe această stradă există mai multe imobile trecute pe lista monumentelor istorice

DSC00194

Vasile Assan nu a fost doar industriaș, ci și un excentric. Astfel în anul 1896 devine primul român care a călătorit în ținuturile arctice ajungând până la 81° 35’ latitudine nordică, pentru ca în următorii doi ani să devină primul român care a călătorit în jurul lumii. Călătoria a urmat ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Singapore – Hong Kong – Shanghai – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San Francisco – New York – Londra, ocazie cu care a încheiat și primele contracte comerciale ale României în Extremul Orient. De asemenea, Vasile Assan a fost și proprietarul primului automobil înregistrat în Bucureşti, în anul 1900, cu numărul 1-B. Doi ani mai târziu, acest fapt avea să-l angajeze într-o dispută cu Prinţul Valentin Bibescu la întoarcerea acestuia din Franța. Motivând prin faptul că automobilul său a fost înmatriculat în Paris înaintea lui Vasile Assan, prințul i-a cerut prefectului Capitalei să-i transfere lui numărul 1-B. Cum industriaşul a refuzat să-i cedeze numărul, prefectul Capitalei i-a dat Prinţului Bibescu numărul de înmatriculare 0-B. Tot de numele industriașului se leagă și Casa Oamenilor de Ştiinţă, pe care acesta şi-a construit-o ca reşedinţă între 1906 şi 1914, în stil neoclasic francez, după proiectul arhitectului I. D. Berindei.

DSC00169

Primele distrugeri ale ansamblului Moara lui Assan au fost semnalate autorităților începând cu anul 1995. Au fost scoase cercevelele ferestrelor, splendid lucrate în fier forjat, precum și alte elemente decorative din zinc și plumb de la acoperitoare și turnuri. Plăcile de identificare a monumentului au fost smulse de persoane neidentificate. Arhiva și mobilierul de valoare, rămas de la foștii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de persoane lipsite de scrupule. Utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate și vândute la fier vechi cu toate că erau piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii. În prima jumătate a anului 2005 au început demolari executate în mare grabă și fără autorizațiile necesare la unele corpuri de clădiri ale ansamblului, dar și distrugerile deliberate provocate unor stâlpi și pereți chiar ai morii propriu-zise transformând într-o ruină acest monument istoric.

În prima zi a anului 2012, acoperișul construcției a căzut și, odată cu el, unul dintre pereți (cu o suprafață de peste 200 m²). Șase luni mai târziu, un indendiu la nivelul acoperișului unui turn al fostei fabrici de ulei din complex, a distrus și ce mai rămăsese din clădirea-monument de arhitectură.

În data de 08 februarie 2013, un perete al acestei clădiri s-a prăbușit din cauza furturilor de fier vechi din structura de rezistență.

DSC00142

În septembrie 2002, arh. Cătălin S. Zafiu a prezentat, o comunicare la Atelierul de arheologie industrială, intitulată Recuperarea arhitecturii industriale – Reconversie „Moara lui Assan”, un proiect care propune o revitalizare a zonei Lizeanu-Obor-Colentina și un plan de salvare a fostei mori. Proiectul dezvoltat are ca bază agricultura urbană. Conceptul este axat pe crearea unei comunități agrare autosuficiente.

Moara lui Assan@danmanusaride.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.