Gradinile Bucurestiului de altadata: Arenele Romane

De pe scena Arenelor Romane, Regele Carol I și Regina Elisabeta salutau românii veniţi din toate colțurile țării să asiste la marea sărbătoare naţională inaugurată la Arenele Române, Expoziţia Generală Română.

Pe 6 iunie 1906, peste 5.000 de bărbaţi în costum, cu floare albă-n piept și femei cochete adăpostite sub umbrelele de soare, păşeau pe poarta monumentală în formă de arc de cerc, ce separa Piaţa Elisabeta (astăzi 11 iunie) de parcul recent amenajat. Plăteau biletul şi-şi făceau loc printre sutele de construcţii ale orăşelului omagial ridicat pe Câmpul de la Filaret.

Pavilioanele, atent orânduite după tematica pe cele 36 de hectare ale terenului, îmbrăţişau de-o parte și de alta aleea principală și lacul: pe stânga, Primăria Capitalei, Camera de Comerţ, pavilionul industriei, geniului civil, pavilionul regal și geniului militar, pe dreapta pavilioanele regiei monopolului statului, agriculturii, industriei casnice, a minelor și carierelor.

Se împlineau 40 de ani de glorioasa domnie a regelui Carol I, 1.800 de ani de când armata lui Traian cucerise Dacia și 25 de ani de când România devenise regat. Se auzeau salve de tun, iar de la ferestre se aruncau flori. Bucureştiul tot, sărbătoarea. Take Ionescu, membru al Partidului Conservator și personalitate influentă pe scena politică antebelică, propusese organizarea unei sărbători naţionale care să culmineze cu o expoziţie a tuturor realizărilor României sub domnia lui Carol I, de la prima cale ferată la obţinerea independenței în 1877.

Expoziţia avea sa se desfăşoare pe Câmpul de la Filaret, un teren mlăştinos din sud-vestul Capitalei, asanat cu greu de trupele de geniu. Comisar al Expoziţiei fusese ales reputatul chimist și academician roman Constantin I. Istrati, iar proiectul general al Expoziţiei era conceput de arhitectul francez Edouard Redont. Pavilioanele și construcţiile, însa, erau operele arhitecţilor romani.

Inaugurarea s-a încheiat cu spectacolul “Povestea Neamului”, de Vasile Leonescu și T.Duțescu-Duțu, care prezenta întreaga istorie a neamului românesc, de la intrarea lui Traian în Dacia, până la Războiul de Independență. Arenele Romane îşi pecetluiau, astfel, statutul de loc unde s-a scris povestea unui Bucureşti modern, gazdă a realizărilor României sub conducerea primului sau rege. De atunci, la Arene s-au organizat mereu jocuri, concursuri și spectacole. Teatrul roman din Parcul Carol a fost martorul unor manifestări culturale care au adus românii mai aproape prin speranţă și voie bună. În august 1906, cu prilejul sosirii fraţilor de peste hotare la Expoziţie, mii de români din Regat, Peninsula Balcanică, Transilvania, Banat și Bucovina au făcut să răsune amfiteatrul antic de cântece de libertate. S-a cântat în cor “Deşteaptă-te române!”, cântec ce a însoţit România în numeroase perioade de conflict. “A fost parcă divina prefaţ a măreţiei istorice de la 1918“, nota Constantin Bacalbaşa.

Arenele Romane au cunoscut un nou moment de glorie cu ocazia Lunii Bucureştilor, prima expoziţie urbanistică inaugurată în cinstea Capitalei la 9 mai 1935. Pe aceeaşi scenă s-au organizat concursuri și competiţii sportive care au încântat spectatorii.

Comuniștii, ajunşi la putere după Al Doilea Război Mondial, au scris o altă pagină din istoria Arenelor. Din 1966, timp de doi ani, Arenele Romane au intrat într-un proces de restaurare și modificare. Amfiteatrul a fost închis, iar scena înălţată și acoperită. Se văd și acum crăpaturile simetrice, de-o parte și de alta a scenei, ce separă tribunele noi de cele vechi. Peste gazon s-a turnat ciment, iar în spatele scenei s-au construit birouri pentru personalul administrativ. Partea nouă a porticului a fost închis cu geamuri mari, în timp ce loja regală a fost mărită de la patru la şase încăperi. Acum, putea adăposti 50 de scaune față de cele 10 din 1906. Acoperişul lojei a fost refăcut, iar sub terasa acesteia a fost amenajată o cameră de proiecție pentru film.

Orice însemn sau ornament care aducea aminte de perioada monarhică a fost înlăturat. La fel și construcţiile Expoziţiei de la 1906, dărâmate una câte una de comuniști pentru a şterge amintirea unui trecut glorios. Au scăpat Castelul lui Ţepeș, Biserica Cuţitul de Argint, Observatorul Astronomic si Fântâna Cantacuzino, situate în apropierea Arenelor.

Parcul Expoziţiei, denumit Carol la închiderea manifestaţiei, şi-a păstrat numele de Parcul Libertăţii, dobândit în 1918. La Arenele Romane se ţineau, acum, concerte folclorice, spectacole de teatru sau se organizau vizionari de filme. Tot aici s-au desfăşurat și câteva concerte din cadrul festivalului “Cântarea României”. După Revoluţie, Arenele au fost uitate, iar funcțiunea lor de loc de amuzament și recreere înlocuită de stat cu una mai practica, de confecţionare și depozitare de textile. Teatrul de vara a fost mult timp închis pentru public. Acum, teatrul funcţionează şase luni pe an, în sezonul cald, și organizează trei-patru spectacole mari în fiecare luna.

Grădinile de vară ale Bucureștiului: Arenele Romane@danmanusaride.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *