Melcul si broasca testoasa la biserica si-acasa

Un savant bine-cunoscut (unii spun că a fost Bertrand Russell) a ţinut o conferinţă publică de astronomie. El a arătat cum pământul se învârteşte în jurul soarelui şi cum soarele, la rândul său, se învârteşte în jurul centrului unei colecţii vaste de stele numită galaxia noastră. La sfârşitul conferinţei sale, o bătrânică din fundul sălii s-a ridicat şi a spus: „Ceea ce ne-aţi spus sunt prostii. În realitate, lumea este un disc aşezat pe spatele unei broaşte ţestoase gigantice.” Savantul a schițat un zâmbet de superioritate înainte de a replica: „Şi pe ce stă broasca ţestoasă?” „Eşti foarte deştept, tinere, foarte deştept,” a spus bătrâna doamnă. „Dar sunt broaşte ţestoase d sus până jos.”

Catedral de Barcelona - peretele sudic

Catedral de Barcelona – peretele sudic

În tradiţiile unor popoare, întreg universul era plasat în interiorul unei carapace. Ea simboliza longevitatea (vechii chinezi ştiau ca unele ţestoase trăiesc până la 200 de ani) si reprezenta perenitatea suveranilor chinezi, care năzuiau la obţinerea statutului de nemuritori. Impunătoarele reprezentări ale ţestoasei, turnate în bronz fin și cizelate, se aflau în interiorul curţilor palatului imperial din oraşul interzis din Beijing.

Scarile de la Abația Melk - Austria

Scarile de la Abația Melk – Austria

În vechea Indie țestoasa era reprezentată cu o carapace aproape rotundă având desenate pe ea figuri geometrice, simbolizând misterul, înțelepciunea, longevitatea sau imortalitatea. Autarhia şi independența ei (îşi poartă casa în spinare) sunt interpretate drept însuşiri divine. La greci, broasca țestoasă a fost asociată lui Hermes — zeul ştiințelor oculte, cu atribute de erou civilizator, care a făcut din carapacea ei o citeră.

Totuși, nu peste tot în lume țestoasele avea o reprezentare pozitivă. Spre exemplu, acestea erau amintite în Asiria antică sub forma unui blestem: „Fie să te răstorni şi tu pe spate ca o broască ţestoasă (şi să mori)“.

Testoasa zburatoare - Constantin Brancusi

Testoasa zburatoare – Constantin Brancusi

În fine, sculptura lui Brâncuşi „Țestoasa zburătoare”, ultima sa operă, terminată în 1943 în atelierul său din Impasse Ronsin, este simbolul mișcării imobilității, sculptura reactualizând unele semnificații mitice ale acestui animal simbolic ancestral.

În Biblie, broasca ţestoasă – este prezentată ca o realizare a sinelui, o autoîmplinire, o sursa creativa. Broasca ţestoasă reprezintă Mama Pământ.

Scările de la Muzeele Vaticanului

Scările de la Muzeele Vaticanului

O altă prezență constantă pe zidurile locaşelor de cult este melcul. Melcul este un simbol al regenerării periodice. Forma helicoidală a melcului constituie un semn universal al temporalității. La azteci simboliza în mod obişnuit naşterea. În multe alte culturi, inclusiv în cultura tradițională românească, melcul este o încarnare a spiritului strămoşului, aşa cum o atestă şi cântecul de origine magică şi rituală, aflat astăzi în repertoriul copiilor: „Melc, melc, codobelc…”. În iconografia şi simbolistica Evului Mediu creştin e o metaforă a învierii.

sag-11

Melci uriași pe fațada posterioară a Sagradei Familia

Vedem aceste simboluri plasate pe unul din pereții Catedralei din Cartierul Gotic al Barcelonei, apoi melcii uriași de pe zidurile Sagradei Familia și, în fine, să nu uit melcul de pe poarta de intrare a Mănăstirii Antim din București.

Melcul si broasca testoasa la biserica si-acasa © dan manusaride.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.