Despre gargui am studiat câte ceva la școală. Pe scurt, garguiele (din franceză gargouille) sunt ornamente, adeseori în formă de cap de animal fantastic, situate la capătul unui jgheab sau burlan, pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperiș. Animalele sunt reprezentate în general cu aripi, ciocuri și gheare puternice.

Meșterii care i-au modelat, cioplit sau turnat au mers puțin mai departe, afirmând că acești demoni comici, sunt meniți a apăra clădirile de demonii adevărați și a-i batjocori pe aceștia. Varianta a mers de minune în înfloritoarea epocă a goticului, perioadă în care se părea că Biserica a preluat conducerea Europei și că nimic nu îi poate sta în cale pentru a dirija destinul oamenilor.

Unii dintre cei mai expresivi gargui pe care i-am văzut și i-am imortalizat cu ajutorul aparatului de fotografiat se află pe mai multe cornișe ale Catedralei Notre Dame, pe care unii o socotesc a fi una dintre cele mai urâte catedrale ale Europei. Deși aș putea să le dau dreptate criticilor, afirmând că Notre Dame nu e atât de urâtă pe cât pare a fi neterminată, doresc să le amintesc că acest simbol al Parisului s-a construit pe parcursul a 200 de ani. Începută sub influența stilului romanic, catedrala a fost întregita și terminată pe masura apariției stilului gotic timpuriu. Evident că aceste curente au adăugat fiecare câte ceva, lucruri care, privite în ansamblu, nu se potrivesc.

Eu mă înclin în fața catedralei numai dacă mă gândesc la câte evenimente extraordinare din istoria Franței a fost martoră: l-a „văzut” pe Saint Louis în picioarele goale, purtându-și coroana de spini, în 1231, apoi a găzduit încoronarea lui Napoleon I, ca împărat, în 1804 și, în fine a „privit” de la înălțimea turnurilor sale (63 de metri) luptele și apoi eliberarea Parisului, în 1944.

Vorbeam însă despre gargui. Iată-i!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.